Nicolae Dobrin – un magician al fotbalului care a transformat sportul in arta

Publicat de Cosmin Meca, 19 aprilie 2016, 11:00 / actualizat: 30 ianuarie 2021, 11:17

Nicolae Dobrin a îmblânzit de mic balonul rotund, iar acesta i-a fost mereu loial de atunci încolo. Gâscanul, cum i se mai zicea, mângâia mingea fără să o privească, o simţea prin toţi porii, o hipnotiza cu glezna lui fină şi se despărţea de ea pe traiectorii ce sfidau şi fizica şi imaginaţia. Pasele măiastre ale lui Gicu Dobrin nu ratau niciodată ţinta, şuturile sale făceau mingea să freamăte ca o frunză în bătaia vântului, mişcările sale lăsau urme pe retină, în suflete şi pe tabela de scor, iar fentele sale spasmodice dădeau dureri de cap şi de spate chiar şi celor mai experimentaţi fundaşi din lume. Dobrin a fost adulat de piteştenii săi dragi, a fost iubit de o ţară întreagă şi respectat de toţi rivalii. Talentul său copleşitor a înfrânt de atâtea ori atât rezistenţa adversarilor, cât şi opacitatea şi rapacitatea unui regim politic de nefericită aducere aminte. Harul său unic a atras şi atenţia marilor cluburi ale Europei, Real Madrid punând pe masă 2 milioane de dolari şi rugăminţile legendarului Santiago Bernabeu pentru a-l aduce în inima Spaniei pe cel pentru care mingea nu mai avea niciun secret. Nicolae Ceauşescu a refuzat însă categoric “înstrăinarea unui bun naţional”, astfel că transferul de vis al lui Dobrin a intrat subit şi definitiv în categoria poveştilor care încep cu “Ce-ar fi fost dacă…”.

Nicolae Dobrin a debutat în prima divizie a fotbalului româneasc pe când nu avea încă 15 ani, într-un meci Ştiinţa Cluj-Dinamo Piteşti, dând dovadă de calităţi tehnico-tactice absolut ieşite din comun. Pentru că echipa argeşeană retrogradase, Dobrin a fost împrumutat la Muscelul, iar Steaua a jucat un meci de pregătire la Câmpulung, unde a câştigat cu 2 – 0, dar cel mai bun jucător de pe teren a fost de departe tânărul Nicolae Dobrin, care i-a eclipsat cu acea ocazie pe Zavoda şi Apolzan, lucru care i-a făcut pe stelişti să-l oferteze pe tânărul cu zâmbet de ştrengar şi glezne de catifea. Dobrin a preferat însă să revină la echipa din Trivale. Şi a evoluat aproape întreaga sa carieră pentru echipa din Piteşti, cu care a câştigat două titluri de campion naţional, în 1972 şi 1979. Iar Dobrin a contribuit decisiv la câştigarea titlului din 1979, înscriind în prelungiri golul victoriei argeşene în faţa contracandidaţilor de la Dinamo Bucureşti.

Într-un singur an, 1981 – 1982, Nicolae Dobrin a evoluat la altă echipă, CS Târgovişte, deşi a avut oferte şi de la Universitatea Craiova şi Dinamo Bucureşti. El a participat la 409 meciuri în prima divizie naţională, înscriind 111 goluri. Ultimul meci al lui Dobrin în prima ligă a fost FC Argeş-FC Bihor 2-0, pe 14 iunie 1983.

În echipa reprezentativă, Nicolae Dobrin a debutat la vârsta de 19 ani, la 1 iunie 1966, cu ocazia meciului RFG – România. A îmbrăcat tricoul naţionalei României de 48 de ori, marcând pentru aceasta de şase ori. S-a calificat cu reprezentativa României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic – 1970, unde nu a jucat însă niciun minut, din cauza unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu. Ultimul meci pentru echipa naţională al lui Nicolae Dobrin a fost România – RDG, desfăşurat la 2 aprilie 1980. Şi după ce şi-a pus ghetele în cui, lumea nu l-a uitat, în special Piteştiul său iubit, unde a şi antrenat în ultimii săi ani de viaţă. Nicolae Dobrin a murit pe 26 octombrie 2007, iar primarul Piteştiului a solicitat Guvernului României să declare „Zi de doliu naţional” data la care a fost înmormântat fostul mare fotbalist. Nicolae Dobrin a fost decorat, post-mortem, cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, pentru întreaga sa carieră de fotbalist.  În câteva cuvinte, pe care le cităm în final, marele actor Gheorghe Dinică a surpins esenţa unui fotbalist pentru care a juca era sinonim cu a trăi şi pentru care fotbalul era o artă: „A fost unic, ireversibil… Neamul românesc ar trebui să înveţe să-şi preţuiască artiştii ca Gicu Dobrin”.

Studioul: Radio România Oltenia Craiova

Realizator: Davian Vlad

Redactor-şef: Ioana Cristina Lădaru

Redactor: Davian Vlad           

Prezentator: Daniela Diaconu

Operatori cameră: – Gigi Ciocoiu Cătălin Bărăgan

Editor: Cătălin Bărăgan