Paștele, în Primul Război Mondial. Soldații români erau vizitați de Regina Maria

În aprilie 1917, tragedia Primului Război Mondial alungase orice bucurie a sărbătorilor de Paște. Soldații români, aflați pe front, erau măcinați de boli, iar singura lor realitate o reprezentau dramele camarazilor de război, suferința și moartea. În acele momente de cumpănă, Regina Maria a României le oferea un pic de speranță și de alinare. Îi vizita pe front, le dăruia cadouri simbolice, îi îmbărbăta.

15 aprilie 1917 a fost ”o minunată zi de primăvară”, scria Regina Maria a României, în jurnalul său. Era Duminica Paștelui, dar războiul îndepărtase orice lumină din sufletele soldaților aflați pe front. Boala, frigul și foametea, teama de moarte, lipsa speranței într-un viitor fără război erau unica realitate a frontului.

Soldații bolnavi de tifos erau îngrijiți în condiții mizere, în spitale improvizate, înghesuiți în ”cocioabe dărăpănate”. Însă, în noaptea de Înviere, exista o fărâmă de speranță.

În timpul Primului Război Mondial, pe front, emoția Paștelui venea din corespondenţa pe care soldații o primeau de acasă sau din slujbele oficiate de preoții militari. Singurele alimente, primite proveneau de la Crucea Roșie și, uneori, de la Regina Maria.