Pierderea oxigenului duce la scăderea cantității de apă din lacuri

Apele de pe fundurile lacurilor au o importanță crucială, deoarece colectează cantități imense de carbon, azot și fosor, care se găsesc în scurgerile de apă de pe uscat. Cercetătoarea în domeniul apelor dulci Cayelan Carey a declarat că lacurile pot fi considerate adevărate santinele ale mediului înconjurător, deoarece pot să absoarbă subtanțe precum carbon, azot și fosor, împiedicându-le să meargă în aval și să ajungă în ocean.

Conform unui studiu publicat recent, acest proces ar putea fi întrerupt de anoxie, adică de pierderea oxigenului, fenomen cauzat de încălzirea globală și poluanții proveniți din utilizarea terenurilor. Creșterea temperaturii globale scade capacitatea apei dulci de a reține oxigenul, îiar descompunerea nutrienților din apele de scurgere de către microbii din apa dulce înghite oxigenul.

Un experiment desfășurat pe teren, care a durat 7 ani, a dezvăluit că, în condiții anoxice, sedimentele eliberează o mulțime de nutrienți și carbon. Oamenii de știință au aflat însă că lacul a trecut de la stadiul în care reține mai mulți nutrienți și carbon decât exportă – la cel de sursă de nutrienți în aval, declanșând un ciclu în care anoxia s-ar putea răspândi de la un lac la altul.

Cercetătorii consideră că este nevoie să adoptăm măsuri urgente în privința utilizării terenurilor, pentru a proteja viața sălbatică de apă dulce și rezervoarele ca surse de apă potabilă.

Sursă text: eurekalert.org