Poveştile clipei: „Am pus galbene gene false nefericirii”

Adulmecând orizonturile retuşate ale conştiinţei, am strâns la piept seminţele universului şi am pus galbene gene false nefericirii. Şi am intrat cu rădăcinile goale în mâlul de plumb al remuşcării, şi am muşcat cu nesaţ din firimiturile amare ale durerii. Iar când noaptea albastră a înghiţit şi ultima fărâmă de vină, ne-am plecat capetele până când gândurile au sărutat ţărâna în care viaţa îşi ascunsese îndoielile şi în care moartea îşi dosise certitudinile.

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin