Poveştile clipei: „Culorile au ţâşnit prin firele ce se curbau domol la fiecare bătaie de inimă”

Ca la un semn, ne-am lipit toți sufletele de țesătura al cărei zâmbet alb nu reușiserăm să-l descifrăm sub niciun chip. Și deodată culorile au ţâşnit năvalnic prin firele care se curbau domol la fiecare bătaie de inimă, iar bucățile de eternitate s-au adunat din nou în reverii primăvăratice. Făcând un pas în spate, am zărit dincolo de ţesătura de lumini şi am desluşit siluetele care ne șoptesc mituri fecunde în lungile vise de vară. Şi am auzit în sfârşit cânturile feciorelnice prin care cerul adoarme chiar şi frica de moarte a stelelor căzătoare.

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin