România pune condiții pentru Porțile de Fier III, proiectul de 2,6 miliarde de euro propus de Serbia

Proiectul Porțile de Fier III, estimat la aproximativ 2,6 miliarde de euro și cu termen posibil de finalizare în 2038, intră într-o etapă de discuții între România și Serbia. Bucureștiul acceptă schimbul de informații, dar pune condiții legate de producția hidrocentralelor existente, navigație, mediu și stabilitatea malurilor Dunării.

Publicat de Cosmin Meca, 19 iunie 2026, 08:52

Proiectul Porțile de Fier III, cunoscut în Serbia sub denumirea Đerdap 3, este gândit ca o hidrocentrală reversibilă, cu acumulare prin pompaj, amplasată pe partea sârbă a Dunării. Investiția este estimată la aproximativ 2,6 miliarde de euro, iar finalizarea ar putea avea loc în jurul anului 2038, în funcție de studiile tehnice, finanțare și acordurile dintre statele implicate.

România nu a aprobat construirea propriu-zisă a proiectului, ci doar negocierea și semnarea unui memorandum de înțelegere cu Serbia. Documentul are rolul de a permite schimbul de informații tehnice, energetice și de mediu între autoritățile și companiile relevante din cele două țări.

Principala condiție pusă de România este ca noul proiect să nu afecteze producția hidrocentralelor Porțile de Fier I și Porțile de Fier II, exploatate deja în comun de România și Serbia. Bucureștiul cere garanții că funcționarea acestora nu va fi diminuată prin modul în care Serbia ar urma să folosească apa pentru pompaj și producție de energie.

O altă condiție importantă vizează navigația pe Dunăre. România cere ca proiectul Porțile de Fier III să nu afecteze proiectul FAST DANUBE II, derulat împreună cu Bulgaria, pentru îmbunătățirea condițiilor de navigație pe fluviu. Sunt vizate în special debitul în aval de Porțile de Fier II, stabilitatea malurilor și siguranța traficului naval.

Autoritățile române solicită și evaluări privind impactul economic, energetic și de mediu. Analizele trebuie să arate dacă proiectul poate fi realizat fără efecte negative asupra sistemului energetic românesc, asupra zonelor riverane și asupra echilibrului ecologic al Dunării.

Proiectul ar funcționa ca o baterie uriașă pentru sistemul energetic. În perioadele în care există surplus de energie, apa ar fi pompată într-un lac superior. Când consumul crește, apa ar fi eliberată prin turbine pentru a produce electricitate. Un astfel de sistem ar ajuta Serbia să integreze mai ușor energia solară și eoliană, care depinde de condițiile meteo.

Capacitatea finală nu este încă stabilită definitiv. În documentele și declarațiile publice apar mai multe variante, de la 1.800 MW până la 2.400 MW. Configurația exactă ar urma să fie stabilită după studiile de fezabilitate și după etapa de proiectare tehnică.

Statele Unite sunt implicate prin interesul manifestat față de participarea companiilor americane la proiect. Ambasada SUA la Belgrad a lansat un apel pentru firme interesate, în contextul cooperării energetice dintre Serbia și Statele Unite. Compania Bechtel a fost menționată anterior în legătură cu etapa de prefezabilitate.

Pentru Serbia, Porțile de Fier III ar însemna o investiție strategică în securitatea energetică și în echilibrarea rețelei. Pentru România, proiectul poate fi acceptabil doar dacă nu afectează interesele naționale deja existente pe Dunăre, în special producția de energie, navigația și protecția mediului.

În acest moment, proiectul se află mai degrabă într-o etapă de analiză și negociere decât într-o fază de construcție. România transmite că este dispusă să discute, dar condiționează avansarea proiectului de garanții clare și de evaluări tehnice solide.