Salvamont România: primul ajutor în cazul mușcăturii de viperă

– Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate:

* Gradul 0 (fără reacție toxică) – urme ale mușcăturii, fără edem (umflare) local.

* Gradul 1 (reacție toxică minimă) – edem (umflare) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.

* Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).

* Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.

– Măsurile de prim ajutor constau în:

* Liniștirea pacientului, evitarea mobilizării inutile a acestuia; acesta va fi așezat întins pe spate (sau în poziție laterală de siguranță, dacă este inconștient) într-un loc sigur, la adăpost de un eventual alt atac al șarpelui;

* Apelarea Numărului Unic de Urgență 112 sau a Dispeceratului Național Salvamont – 0372126668, pentru a anunța evenimentul și a oferi detalii asupra stării victimei și a localizării acesteia (eventual coordonate GPS);

* Se curăță plaga cu apă oxigenată sau cu apă curată;

* Se scot eventualele inele, brățări sau altele asemenea de la nivelul membrului mușcat deoarece, în caz de apariție a edemului, înlăturarea lor va fi foarte dificilă, iar acestea vor acționa ca un garou;

* Proximal de plaga mușcată se aplică un pansament cu o fașă elastică pentru a încetini diseminarea veninului pe cale limfatică. Bandajul elastic se scoate numai la spital, după administrarea serului antiviperin (dacă acesta este indicat). Bandajul nu trebuie aplicat prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină arterială, cât să se poată introduce un deget sub bandaj;

* NU se practică incizii sau cauterizări la nivelul mușcăturii, NU se „stoarce” plaga, NU se recomandă aplicarea de gheață sau garou, NU se aplică diverse substanțe sau curent electric la nivelul plăgii, NU se încearcă capturarea șarpelui, NU se recomandă utilizarea dispozitivelor de aspirație a veninului, NU se aspiră veninul cu gura;

* Membrul mușcat se imobilizează într-o atelă, pentru a împiedica contracțiile musculare care favorizează circulația limfatică; membrul respectiv va fi menținut în poziție neutră sau mai jos decât nivelul cordului și nu mai sus decât acesta;

* Șocul anafilactic se tratează de urgență prin administrarea de Adrenalină, existând în farmacii sisteme de auto-injectare cu Adrenalină (Anapen, Epipen) intramuscular, acestea putând fi incluse în baremul trusei de prim – ajutor (dacă persoana se cunoaște cu alergii severe). Pe lângă administrarea de Adrenalină, este utilă și administrarea de antihistaminice (acestea pot fi administrate și în reacțiile anafilactice mai ușoare, iar Adrenalina se administrează doar în formele severe – șoc anafilactic);

* În caz de instalare a stopului cardio-respirator, se aplică manevre de resuscitare cardio-pulmonară;

* Pacientul va fi transportat la spital pe targă, evitându-se mobilizarea acestuia (pacientul nu va umbla);

* Serul antiviperin se va administra doar la spital, dacă gradul de toxicitate este moderat-sever.