Scriitorul Dinu Săraru a împlinit 90 de ani

Publicat de Lica Simona, 30 ianuarie 2022, 11:33

Dinu Săraru, scenarist, scriitor, publicist, om de teatru, s-a născut pe 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea. A copilărit în comuna Slătioara, a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti. A absolvit, în 1978, cursurile Facultăţii de Ziaristică. A debutat în presă, la numai 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română (1950-1960). A fost redactor-şef adjunct la revista ”Secolul XX” (1961-1963) şi şef secţie culturală la ziarul „Scânteia Tineretului” (1963). Între 1964 şi 1967, a fost secretar general de redacţie la revista „Luceafărul”. În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TVR. Între 1977 -1990, a fost director al Teatrului Mic şi creator al Teatrului Foarte Mic. După anul 1989, a ocupat funcţiile de director fondator al revistei „Noi” (1990); director fondator al revistei „Clipa” (1991); director al cotidianului „Universul Românesc” (1992); director al revistei „Armonia” (1993); director al ziarului „Ţăranul român” (1999); director fondator al revistei „Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti” (începând cu 1993).

Este fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală ”Nişte ţărani”, înfiinţată în iunie 1998, precum şi unul dintre organizatorii, din 1998, ai Festivalului Internaţional de Film ”Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara. Tot în 1998, a iniţiat şi coordonat proiectul Pro Istoria.

Între 2001-2004, a îndeplinit funcţia de director al Teatrului Naţional ”I. L. Caragiale” din Bucureşti. În anul 2001, a reluat publicarea „Gazetei Teatrului Naţional”. A devenit director fondator al revistei „Clipa” în 2008.

Dinu Săraru este membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 şi membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în 2001.

Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul ”Teatrul românesc şi interpreţi contemporani” (1966). În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, ”Al treilea gong”.

A debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu ”Nişte ţărani” (1974, Premiul ”Ion Creangă” al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în 1980, sub titlul ”Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc, şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul ”Scenariu dramatic în şapte anotimpuri”.

Au urmat romanele: ”Clipa” (1976, montat, în premieră în 1978, la Teatrul de Stat din Constanţa, în regia lui Virgil Stoenescu), trilogia ”Dragostea şi revoluţia” (1981-1989; ”Toamna roşie”, ”Cei care plătesc cu viaţa”, ”Speranţa”), ”Adevăruri de toată ziua” (1987), ”Un fluture alb cu sânge pe aripi” (1992), ”Iarba vântului” (1993, Premiul ”Mihai Eminescu”), ”Trilogia ţărănească” (triptic de romane, 1996), ”Crimă pentru pământ” (1997, Premiul ”Liviu Rebreanu”) – montat de regizorul Grigore Gonţa la Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, ”Ciocoii noi cu bodyguard” (2004), ”Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips – Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu”, volum de interviuri (2005), ”Ultimul ţăran din Slătioara” (2006).

A semnat şi scenariile ecranizărilor după propriile romane: ”Clipa” (în regia lui Gheorghe Vitanidis, 1979), pentru care a primit Premiul Naţional pentru scenariu cinematografic, ”Vânătoarea de vulpi” (în regia lui Mircea Daneliuc, 1980, după ”Nişte ţărani”), ”Dragostea şi revoluţia” (în regia lui Gheorghe Vitanidis, 1983).

A fost distins, de două ori, cu Medalia Meritul Cultural şi, o data, cu ordinul omonim. În 2002, i-a fost acordată distincţia de Cavaler al Ordinului Naţional ”Steaua României”. Un an mai târziu, a fost distins cu Premiul Naţional al Ministerului Culturii, pentru întreaga activitate artistică. În 2007, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit Medalia de aur a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Medalia de aur alb cu efigia scriitorului a Băncii Naţionale a României şi Medalia de argint – Antim Ivireanu a Arhiepiscopiei Râmnicului. În 2011, Arhiepiscopia Râmnicului i-a oferit medalia de aur – Constantin Brâncoveanu.
În 2012, la vârsta de 80 de ani, lui Dinu Săraru i s-a acordat Diploma de Merit a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, precum şi Medalia de aur a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.
Dinu Săraru este cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti, al municipiului Râmnicu Vâlcea şi al judeţului Vâlcea.

Sursa: Agerpres