Scrisori din vacanță – 23 septembrie 2016

Dragii mei,

Eu sunt tot în concediu, cum mă ştiţi.

De data asta am ales cea mai variantă dintre toate posibile.

M-am gândit să-mi fac concediul pe stradă, unde nu e nimeni să mă vadă, vorba cântecului intelectual, doar o fată mai năroadă, care, deşi cerşea, mi-a dat un leu să-mi iau un corn, de unde am tras concluzia că arăt mai rău decât ea. Ne-am împrietenit, am dat covrigul pe jumătate şi-am băut apă de la ţâşnitoare. Atât de multă încât ne-a dat sângele pe gură când au făcut doi băieţi o glumă pe ceafa noastră.

Pe urmă am luat-o de mână şi ne-am dus în parc. Aoclo n-am stat mult, deoarece nişte paznici beţi, dar foarte simpatici, ne-au luat de picioare şi ne-au ţinut agăţaţi peste gard, la leu, vreo treizeci de secunde.

Mie, leul a încercat să-mi tragă o labă. Nu e primul.

Am plecat fericiţi. Am luat autobuzul. O doamnă a început să zbiere când ne-a văzut şi-atunci doi controlori ne-au dat două palme. De fiecare. Şi câte-un pumn în stomac. Apoi ne-au coborât la prima, din mers. La prima, adică la prima baracă unde se-ntâlnesc ei de mai beau câte ceva. Acolo, pe mine m-au legat de un scaun, pe ea au dezbrăcat-o şi-au aruncat apă pe ea. S-au distrat ce s-au distrat, dar ce păcat că s-a făcut patru şi-a trebuit să meargă acasă…

Am plecat şi noi şi ne-am aşezat într-un părculeţ din centru. Au venit doi poliţişti şi ne-au întrebat de ce stăm pe bancă, asta după ce ne-au dat câteva bastoane.

Ne-am luat de mână şi-am coborât în canalizare.

A fost frumos. Acolo, jos, părinţii ei ne-au promis că, dacă mă port frumos cu ea şi n-o bat rău, luna viitoare ne trimit iarăşi la suprafaţă, pentru că au mai făcut rost de ceva bani. Noi ne-am bucurat.

Am auzit că pe urmăriţii general nu-i găseşte nimeni.

Pe noi ne-au găsit toţi.

Deodată!