Un elvețian la Phenian: Cum este să trăiești patru ani în țara lui Kim Jong-un

Publicat de Cosmin Meca, 23 ianuarie 2018, 10:17

Thomas Fisler a locuit în Coreea de Nord timp de patru ani, în calitate de director al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Perioada sa de ședere în statul nord-coreean a fost cu mult mai lungă decât cea obișnuită pentru angajații străini care locuiesc, în medie, la Phenian, doi ani.

Acest lucru i-a permis să dobândească acces la informații și realități la care, în general străinii nu au acces, scrie portalul NK News.

Într-un interviu din luna decembrie, el a vorbit despre discrepanțele pe care le-a observat între condițiile cetățenilor de la sat și de la oraș, impactul pe care sancțiunile impuse de comunitatea internațională le au asupra situației interne, distribuția de ajutoare umanitare și dezvoltările economice.

Din capitală și până în zonele rurale, Fisler povestește că a observat cum cetățenii se implică „în activități generatoare de venit”, care au scopul de a le suplimenta rațiile și salariile oficiale. Drept urmare, localnicii își permit frigidere moderne în Phenian și până la panouri solare în orășelele din provincie și sate.

Cu toate acestea, oficialul elvețian notează că „în zonele rurale sunt necesare ajutoare umanitare semnificative”.

Cum este viața ca străin în Coreea de Nord?

„Un sfert sau o treime din timp am călătorit în scopuri de afaceri; mai puțin în perioada de iarnă, întrucât este destul de dificil să călătorești în zone rurale. Restul timpului implică muncă de birou. Totodată, a trebuit să particip la anumite întrevederi cu alte agenții, să obțin și furnizez informații privitoare la situația umanitară”, a spus Thomas Fisler.

În ceea ce privește timpul liber, au existat interdicții cu privire la activitățile desfășurate pe timpul șederii acolo?

„Evident, nu prea ai ce face în Phenian – nu e un loc unde poți spune „hai să mergem la un film”, sau ceva de genul. Dar acum, cu accesul la Internet – disponibil tuturor străinilor – , ai instrumentele prin care să te poți informa. Calitatea Internetului îți permite să folosești WhatsApp sau Skype – și deci să ții legătura cu prietenii și cu familia. Există chiar și televiziune prin satelit – am avut acces la peste 100 de canale (…), unele sud-coreene, dar și canale sportive, BBC, CNN International, CNN SUA. Totodată, poți face sport: ciclism, tenis, înot”, a mai spus șeful al Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).

În ceea ce privește libertatea de mișcare prin oraș?

„Teoretic, te poți plimba oriunde prin Phenian. Cu toate acestea, anumite locuri sunt interzise chiar și nord-coreenilor și sunt marcate, în mod evident, printr-o barieră: acelea sunt locuri destinate armatei sau partidului. Dacă conduci într-un loc în care nu ai acces, îți vor spune imediat să te întorci din drum. Dar sunt atât de evidente, că nu ai încălca acele bariere. În afară de asta, există un manual pentru personalul diplomatic, în care se precizează clar unde ai voie să conduci fără să fii însoțit de cineva. Asta include excursii la Wonsan, la resortul de ski Masikryong, Nampo. Nu e nicio problemă.”

Ce relații sunt între străini și nord-coreeni?

„Cred că e o relație bună. E bună, dar e dificil să cultivi o relație apropiată. Concepțiile privind modul de viață sunt foarte diferite. Nu este simplu să inviți nord-coreeni în casa ta, la cină, Deși este posibil, se vor aduna două, trei sau patru persoane. Un singur invitat nu se poate.”

În ceea ce privește situația din zonele rurale, care ai spune că e cea mai mare diferență dintre viața cuiva din Phenian și a cuiva dintr-un orășel din nord-estul țării?

„Cred că diferența este legată de modul în care oamenii își câștigă traiul. În zonele rurale, oamenii sunt dependenți de agricultură, în timp ce în Phenian își obțin rațiile prin sistemul public de distribuții, având mici afaceri prin care fac schimburi, care să le permită să obțină venituri adiționale. În zonele rurale, pentru că oamenii nu călătoresc foarte mult sau foarte departe, au acces limitat la piețe, astfel încât nu pot să cumpere diverse bunuri. Astfel, ei produc cam tot ce le este necesar; cred că aceasta e marea diferență.”

Care e situația stocurilor de alimente în Phenian?

„Senzația mea este că în mod sigur există suficientă mâncare pentru oameni. Nu am văzut oameni care să pară subnutriți. Totodată, găsesc pe piețe o varietate de alimente.”

După patru ani de locuit în Coreea de Nord, cum ai caracteriza situația ajutoarelor umanitare?

„În mod evident, este nevoie de ajutor umanitar în zonele rurale. Cred că cifrele oferite de Organizația Națiunilor Unite, conform cărora 25% dintre copiii sub cinci ani sunt subnutriți, sunt corecte.”

Există diferențe între piețele oficiale și cele negre?

„Piețele negre au un procent uriaș, fiind acceptate, deși nu sunt recunoscute oficial. Le puteți vedea la fiecare câteva străzi în Phenian. Aveam acces la una mare – Tongil Market – dedicată străinilor, unde se găsesc haine, încălțăminte, mâncare.”

Cum se plătește acolo?

„Plătim în won, pe care îi schimbăm din euro sau dolari. Nu există o rată de schimb oficială.”

Prețul pentru combustibil a crescut recent în Coreea de Nord, dar înțelegem că taxiurile și autobuzele nu și-au schimbat prețurile. Cum este posibil?

„Cred că taxiurile au acces la cupoane pentru combustibil cu un preț diferit de cel plătit de străini. Acesta trebuie să fie motivul. Un alt factor este că nu există vehicule private, decât în număr foarte mic. Mașinile guvernamentale au acces la cupoane pentru combustibil cu prețuri diferite.”

Dacă salariile sunt în jur de 30-40 de dolari pe lună, de unde provin toți banii lichizi din Coreea de Nord?

„Cred că toată lumea este implicată în vreun fel de activitate care generează venit. Mereu am fost surprins să văd că oamenii își deschid portofelele și au bancnote de 100 de dolari sau 100 de euro. Am văzut asta chiar și la persoane care nu par să fie foarte bogate. Oamenii foarte bogați merg la SPA, sunt la alt nivel. Dacă mergi la mall, să zicem, și acolo sunt 50 – 60 de frigidere disponibile, cele din China pot fi cumpărate la prețurile de acolo; produsele germane la prețuri ca-n Germania. Oamenii nu trăiesc doar pe baza rațiilor, în mod clar. Nu este posibil.”

Care ai spune că e cel mai surprinzător aspect al vieții în Coreea de Nord?

„Este nivelul absolut al loialității față de guvern. Ei cred în sistem. Nu sunt loiali rezidenților străini, ceea ce înseamnă că noi nu aflăm niciodată toate faptele și tot adevărul. Cât am văzut dincolo de cortină și câte mai sunt de aflat? Nimeni nu poate spune: „stai așa, o să îți zic eu care e realitatea.” E imposibil în Coreea de Nord. Cenzura privind ce vedem sau ce putem înțelege are un impact uriaș.”