25 iulie 1917 – Mata Hari, condamnată la moarte

Publicat de Cosmin Meca, 25 iulie 2017, 09:00

-25 iulie 1917 – Margaretha Geertruida Zelle, cunoscută sub numele de Mata Hari, găsită vinovată de spionaj în favoarea Germaniei în timpul Primului Război Mondial, a fost condamnată la moarte. Ea a fost executată la 17 octombrie 1917, în Franţa, lângă şanţurile castelului Vincennes. Puținii martori au declarat că femeia a apărut îmbrăcată cu cele mai bune haine, aruncând ocheade avocatului care o însoțea și preotului care trebuia să asiste la execuție. Calmul său era unul neobișnuit pentru astfel de momente, fapt ce a alimentat o legendă care va face înconjurul lumii în cel mai scurt timp. Se pare că un influent admirator din armata franceză ar fi plătit plutonul de execuție pentru a trage cu gloanțe oarbe, acțiune de care Mata Hari nu ar fi fost străină. Cu toate acestea, încercarea celor doi fusese deconspirată, ducând la execuția victimei care nu bănuia nimic. O altă versiune a poveștii spune că înainte de a fi executată, Mata Hari și-ar fi desfăcut haina de blană dezvelindu-și trupul în fața soldaților care urmau să o ucidă.

Sinonim cu spionajul, exotismul și frivolitatea, numele Mata Hari făcea istorie la început de secol XX. Cazul misterioasei femei care scandaliza Europa la acea vreme, prin ușurința cu care își oferea serviciile intime oricui ar fi fost gata să îi întrețină modul extravagant de viață, avea să rămână în istorie drept unul dintre cele mai controversate momente ale mileniului trecut.

A fost într-adevăr Mata Hari una dintre cele mai mari spioane din istorie? S-a făcut vinovată de moartea a zeci de mii de francezi, așa cum susțineau acuzatorii, sau nu a reprezentat decat un țap ispășitor care să mascheze incompetența autorităților de la Paris?

Scandalurile au însoțit-o pe Mata Hari, pe numele ei adevărat Margaretha Geertrude Zelle (7 august 1876-15 octombie 1917), încă din primii ani ai vieții. Înscrisă de la vârsta de 14 ani la școala unei mănăstiri, pentru a deprinde bunele maniere și arta gospodăriei, așa cum o cereau obiceiurile vremii, tânăra olandeză avea să fie exmatriculată doi ani mai târziu pentru seducerea directorului instituției. Peste alți doi ani, Geertrude avea să își încheie adolescența cu o căsătorie scandaloasă, măritându-se cu Campbell MacLeod, un vârstnic ofițer scoțian din armata olandeză, pasionat, mai degrabă, de aventuri amoroase și alcool, decât de întemeierea unei familii.

Căsnicia lor nu avea să dureze decât șapte ani, date fiind excesele bahice urmate de ieșiri violente ale soțului, dar și datorită pasiunii tinerei femei pentru bărbații în uniformă. Criza familială pe care o traversau cei doi se va acutiza odată cu moartea misterioasă a fiului lor, de care se acuză reciproc. Se pare că, în realitate, acesta fusese otrăvit de un servitor abuzat de MacLeod, deși vinovatul nu a fost descoperit niciodată. Despărțirea survine în 1902, moment care o găsește pe Geertrude lipsită de orice fel de sprijin material și de posibilitate de a-și câștiga existența.

Tânăra pleacă la Paris, capitala cosmopolită, pentru a-și încerca norocul. După mai multe tentative nereușite de a poza pentru artiști, Margaretha se vede nevoita să apeleze la singurul lucru ce îi putea asigura un venit, prostituția.

Punctul de cotitura în viata femeii al cărei viitor părea cât se poate sumbru, avea să îl constituie slujba care i se oferă la un circ ambulant. Aici ea va deprinde tainele dansului oriental, moment în care simte că norocul ei este pe cale să se schimbe. Geertrude își reinventează identitatea, pretinzând că este fiica unei indience care ar fi murit la naștere, renunțând și la numele ei în schimbul denumirii de Mata Hari, expresie care în Indiile Olandeze însemna „ivirea zorilor”.

Noul personaj cunoaște un succes rapid și răsunător, ajungând în numai câțiva ani să dea reprezentații în toate marile capitale ale Europei. Spectacolul ei era unul incendiar, care șoca asistența prin nuditatea totală a dansatoarei, lucru nemaîntâlnit la vremea respectivă. De altfel, Mata Hari este considerată azi inventatoarea spectacolelor de streap-tease.
Nu mira pe nimeni faptul că tânăra era asaltată de o mulțime de admiratori dispuși să plătească sume exorbitante pentru favorurile acesteia. În numai cațiva ani, olandeza metamorfozată în indiancă devenise cea mai scumpă curtezană din Europa, favorita cercurilor elitiste, formate din capete încoronate, politicieni, oameni de afaceri și, nu în ultimul rând, vechea ei pasiune, ofițerii de carieră.

Reintoarsă la Paris in 1915, după o prelungită ședere la Berlin, în care se spune că ar fi cucerit chiar pe prințul moștenitor al Germaniei, Mata Hari se vede implicată într-un scandal neprevăzut, cu iz politic. Într-o perioadă de nesiguranță și de neputință a autorităților franceze în fața serviciilor secrete germane, tânăra este acuzată de spionaj în detrimentul Franței. Dorind poate să își dovedească nevinovația, ea se oferă benevol să acționeze ca agent secret, urmând să își folosească relațiile din Berlin pentru a obține informații.

Rămâne un mister jocul făcut de Mata Hari, precum și natura serviciilor oferite de ea atât ofițerilor germani, cât și celor francezi. Cert este că dansatoarea primea sume enorme de bani din ambele tabere, motiv pentru care va fi arestată la 12 februarie 1917, chiar în holul hotelului Anthenee Plaza din Paris. Cinci luni mai târziu, ea va fi adusă în fața instanței, într-unul dintre cele mai controversate procese ale secolului.

În ciuda lipsei oricăror dovezi, Mata Hari, care își susținuse permanent nevinovăția, este acuzată de înaltă trădare și condamnată la moarte. Era evident că autoritățile de la Paris aveau nevoie de un țap ispășitor pentru pierderea navelor din Marea Mediterană, cele care fuseseră scufundate de către submarinele germane, atacuri în care își pierduseră viața nu mai puțin de 50.000 de francezi; și de pierderea agenților secreți din afara țării. Apelurile olandezei către președintele Franței rămân fără ecou, urmând ca sentința să fie executată cât mai rapid.

Unul dintre cele mai misterioase episoade ale întregului proces Mata Hari, rămâne execuția acesteia. Sentința urma să fie îndeplinită la marginea pădurii Vincennes, în zorii zilei de 15 octombrie 1917, de către un pluton format din 12 oameni. Puținii martori au declarat că femeia a apărut îmbrăcată cu cele mai bune haine, aruncând ocheade avocatului care o însoțea și preotului care trebuia să asiste la execuție. Calmul său era unul neobișnuit pentru astfel de momente, fapt ce a alimentat o legendă care va face înconjurul lumii în cel mai scurt timp.

Se pare că un influent admirator din armata franceză ar fi plătit plutonul de execuție pentru a trage cu gloanțe oarbe, acțiune de care Mata Hari nu ar fi fost străină. Cu toate acestea, încercarea celor doi fusese deconspirată, ducând la execuția victimei care nu bănuia nimic.

O altă versiunea a poveștii spune că înainte de a fi executată, Mata Hari și-ar fi desfăcut haina de blană dezvelindu-și trupul în fața soldaților care urmau să o ucidă.

Probabil ca adevărul nu va fi niciodată cunoscut, în fond, au trecut aproape o sută de ani în care autoritățile franceze nu și-au schimbat niciodată poziția față de presupusa spioană. Cert este că legenda frumoasei olandeze a depășit granițele timpului, ea rămânând în istorie drept prima femeie fatală în accepțiunea modernă a cuvântului, și un exemplu pentru viitoarele generații de spioni deși, probabil, nu a fost niciodată unul dintre ei.

Sursa: descopera.ro