Animația Singuri acasă/The Secret Life of Pets, adorabilă
Publicat de Cosmin Meca, 8 august 2016, 21:00
Protagonistul, cățelul Max (Louis C.K.), ajunge să facă o călătorie nemaipomenită odată ce în căminul lui este adus pe nepusă masă un nou membru – Duke (Eric Stonestreet), un dulău lățos, murdar, (aparent) profitor, individualist, luat de la adăpost.
Planul de a scăpa de Duke îi aruncă pe Max, dar și pe noul lui „frate”, într-o aventură de proporții, un road movie animat în care – la final – nimeni nu mai este cel de la început și în care cei răi se dovedesc a fi inimoși, cei nepăsători – plini de inițiativă, cei frumoși și pufoși – cu gânduri sângeroase de răzbunare, animalele cu instinct de prădător – protectoare a celor mai lipsiți de apărare și așa mai departe.
Avem, așadar, o mulțime de eroi, creionați cu câte o notă caracteristică, aparent clișeistică (la care pe parcurs descoperim și reversul, fața cealaltă a medaliei, ca o regulă a portretului), încât ne rămân în minte, nu mai sunt masa de minioni din anteriorul film produs de Illumination Entertainment și Universal Pictures. Ceea ce la personajele secundare e suficient, pentru protagonist, cățelul Max, nu mai e suficient, senzația pe care o ai la final fiind că tocmai Max a fost cel mai firav schițat. Ne e simpatic, dar nu ne emoționează și nici nu empatizăm extraordinar cu el.
Dar puține sunt animațiile cu așa de multe personaje secundare adorabile. Avem o operațiune de căutare și salvare împănată cu tot soiul de peripeții. Și o animație cu culori preponderent pastelate, dătătoare de bună-dispoziție. Opțiunea pentru 3 D nu e doar un artificiu de marketing.
