Cruella – episodul 15

Somnoros după o zi de muncă de-a lungul căreia s-a jucat încontinuu, Prinţul Caspian a pus capul pe pernă şi m-a rugat  să-i spun o poveste. “Ce poveste?”, am întrebat în şoaptă. “Una frumoasă, ca în desenele mele animate…”. Şi-atunci am început…

“Crenguţa cu diamante…Odată, pe o ramură de cais înflorit, stătea o porumbiţă albă şi firavă, cu ochii mari şi limpezi, care ţinea în ciocu-i fin o crenguţă cu diamante. De după un copac, un vânător tânăr şi frumos făcu un pas uşor, ca să nu sperie minunăţia şi duse puşca la ochi, dar lacrimile îl podidiră…Totuşi, peste o clipă se auzi BÂU! Şi creierii şi maţele porumbiţei împroşcară de sus până jos caisul înflorit.

Vânătorul sări şi luă crenguţa cu diamante, apoi fugi cât îl ţinură picioarele ca s-o ascundă. Dar graba îl făcu să nu fie atent şi BÂU!, un autobuz îi împrăştie organele pe trecerea de pietoni. O băbuţă cu pensie mică şterpeli crenguţa cu diamante şi-o luă şi ea la fugă. Şi fugi, şi fugi până când căzu într-o fundaţie de-i ieşiră toate fiarele-betoanele prin coaste şi prin ochi. Crenguţa cu diamante căzu pe undeva şi, tocmai atunci, un bou cu bască turnă o tonă de beton peste crenguţă. Muncitorii luara pick-hammere-le şi începură să spargă betonul…iar dacă n-or fi terminat, mai duduie şi astăzi…”.

Prinţul Caspian adormise zâmbind. Din uşa camerei, Cruella mă privea drăgăstos: “Bravo!” îmi şopti ea. “Mâine seară i-o spun eu pe-aia cu chiuretajul…”.

text original, protejat: Ducu Mogoşeanu