De ce atât de mulți laureați Nobel dezvoltă „boala Nobelului”
Gloria unui Nobel ridică standardele – și riscul: când recunoașterea depășește domeniul, rațiunea poate deraia.
Publicat de Cosmin Meca, 9 octombrie 2025, 10:46
Când cineva primește premiul Nobel, viața se schimbă radical: poate primi apeluri, invitații, așteptări uriașe să vorbească despre orice subiect. Un fenomen cunoscut popular drept “boala Nobelului” (sau “Nobelitis”) se referă la tendința ca unii laureați Nobel să dezvolte opinii neștiințifice sau bizare, adeseori în afara domeniului lor de expertiză.
Unii laureați își părăsesc zona de confort științific și încep să susțină teorii paranormale, critici ale medicinei moderne, sau altele care nu au niciun sprijin solid. De exemplu, un laureat s-a arătat interesat de fenomene psihice, altul a afirmat că un raton verde biblic s-a transformat în delfin — da, chiar! Idei absurde care stârnesc curiozitate, dar nu și validare riguroasă.
Dar de ce se întâmplă asta? Presiunea socială este uneori vinovată: un laureat devine figura publică așteptată să ofere comentarii pe probleme variate. Unii spun că ego-ul, sentimentul de omnipotență sau credința că „acum pot vorbi despre orice” pot fi capcane cognitive. Alții observă că personalitățile extrem de inteligente sau originale pot fi mai vulnerabile la erori de gândire, când se îndepărtează de metodele riguroase ale științei.
Important: “boala Nobelului” nu e o boală reală — nu există dovezi că laureații Nobel sunt mai predispuși la credințe paranormale decât alții. Însă fenomenul ne amintește că recunoașterea nu garantează înțelepciune în toate domeniile.
