Ascultă vocea – Eugen Barbu
Publicat de Cosmin Meca, 22 decembrie 2019, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 20:28
Eugen Barbu (20.02.1924, Bucureşti – 7.09. 1993, Bucureşti) – membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist şi om politic român, laureat al premiului Herder.
-În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul. Conflictual şi resentimentar, înconjurat de toţi frustraţii lumii literare, Barbu a făcut să fie atacaţi în revistă mai toţi scriitorii buni de atunci. Acţionând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ştefan Bănulescu.
-În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR.
-În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Naţională.
-Din 1970 până în 1989, Eugen Barbu a condus revista Săptămâna.
-A fondat şi condus revistele Săptămâna şi România Mare.
-A înfiinţat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naţionalistă România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996.
-A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viaţa Românească, şi apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba). A scris apoi romanele Groapa, Şoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoţit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de şantier al creaţiei), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.
-A fost căsătorit cu actriţa Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic. A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) şi Incognito III (1978).
