Începe școala! 

Am două veşti: una bună şi una rea. Totdeauna se-ntâmplă aşa: la o veste bună se dă şi una rea. Câteodată şi două. Merg la pachet. Ca pe vremuri: la trei beri îţi dădeau şi două chiftele de peşte. S-a scumpit brânza – iată o veste cum nu se poate mai proastă! Dar, s-a ieftinit ceapa – iată o veste cum nu se poate mai bună. Iute, dar bună. S-a scumpit gogoşarul – urâtă treabă! Da, dar s-a ieftinit oţetul – bravo nouă!

Pentru următoarea perioadă de timp vestea rea  – totdeauna e bine să-ncepi cu veştile rele – pentru următoarea perioadă de timp vestea rea e că săptămâna viitoare încep şcolile. Încep grijile, necazurile şi cheltuielile, încep să curgă banii de prin buzunare, începe goana după rechizite, alergătura după hăinuţe, fuguţa după cărţi şi caiete. De fapt şi de drept, mişcările astea sportive ar trebui să se cam încheie azi-mâine. Mai rămâne – pentru duminică – recapitularea finală: să fii cuminte, s-o asculţi pe doamna, să nu te baţi cu colegii, să nu bei apă dacă eşti transpirat, să fii atent când treci strada, să nu alergi pe scări, să-nveţi bine, să iei premiul I, să nu rupi pantalonii că alţii nu-ţi mai iau, să nu joci fotbal cu pantofii ăi noi, să nu pui pioneze pe scaunul colegului de bancă, să fii atent la ore, să nu întârzii, să nu te-nhăitezi cu toţi golanii… Şi alte 1001 de sfaturi care, cu o viteză uluitoare, intră pe-o ureche şi ies, total neprihănite, pe cealălaltă. 

Pentru părinţii cu copii mai măricei problemele sunt mult delicate şi pe termen ceva mai lung. Cât o mai fi o şedinţă de meditaţie la mate? Dar la română? Cât o mai fi şpaga de la examenul de bacalaureat anul acesta şcolar? Nu mai punem şi celelalte cheltuieli curente şi absolute normale: telefon de 2 000 (de euro, evident), şcoala de şoferi (cu şpagă cu tot) şi, către primăvară, un 4×4 decapotabil că face copilaşul 18 ani. Doamne, ce repede mai trec anii… Parcă ieri… Ce să mai la deal-la vale – ai copii – ai bucurii!

Spuneam că acest lucru, această cruntă realitate, acest adevărat indiscutabil care ne anunţă faptul că începe un nou an şcolar este o veste rea.

Iar vestea bună este – nici nu v-aţi fi gândit la aşa ceva! – este că… săptămâna viitoare (luni) începe anul şcolar 2018/2019! Se-animă străzile şi cartierele, se umplu parcurile şi aleile, se sparge liniştea unei veri toride în milioane de chemări şi zâmbete, se strâng mâini, se împart săruturi mai mult sau mai puţin discrete, se coc SMS-uri (sau bileţele) de dragoste, se fac jurăminte gata încălcate, curg fluvii de lacrimi sau valuri de fericire. Se umple urbea de tinereţe.

Începutul de an şcolar are, de fiecare dată, clipa lui de glorie, de măreţie, de emoţie… şi pentru şcolar, şi pentru dascăl, şi pentru părinte, şi pentru fiecare dintre noi.

Pentru că, fiecare dintre noi, are, ascuns în intimitatea sufletului său, măcar un 15 septembrie al lui. Ce se întâmplă după 15 septembrie e altă mâncare de peşte. Mai ales, că, anul acesta, am rămas și fără nostalgicul 15 septembrie. Începem anul școlar ceva mai devreme, începem pe 10 septembrie. Normal, o să fim mult mai eficienți, iar gradul de inteligență pe centimetrul pătrat de materie cenușie va crește… exponențial.