Ion (Nicu) Irimescu

Ion (Nicu) Irimescu (27.02.1903, Arghira, comuna Preoteşti, judeţul Suceava – 28.10.2003, Fălticeni) – sculptor român,  profesor şi membru al Academiei Române.

În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziţia de Pictură şi Sculptură din Bucureşti.

În 1930, obţinând o bursă de studii a şcolii române din Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris şi se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind în special influenţat de sculptura lui Antoine Bourdelle.

În 1932  i se acordă Menţiunea de onoare a Societăţii Artiştilor Francezi, pentru lucrarea Autoportret, expusă la Salonul de primăvară de la Paris. În 1940 este numit profesor la Academia de Belle Arte din Iaşi, mai târziu (1950) la Cluj,  iar din 1966  funcţionează ca profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.

În 1956 participă la Bienala din Veneţia, expunând la pavilionul românesc 15 lucrări, iar în 1961  expune la Expoziţia de sculptură contemporană, organizată pe lângă Muzeul Rodin din Paris. Expune la Berna, Helsinki, Budapesta, Dresda, Moscova, Varşovia, Praga, Paris, Stockholm, Londra, Roma, Berlin, Bonn, Istanbul, Ankara, Tel Aviv, Damasc, Cairo, Alexandria.

Este ales, în 1978, preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, unde activează până în 1989.

Menţiunea de onoare a Societăţii Artiştilor Francezi (1932), Premiul Fundaţiei Elena şi Anastase Simu (1935), Meritul Cultural în grad de Cavaler clasa I, Premiul Ministerului Culturii şi Artelor (1942), Maestru emerit al artei (1954), Premiul de Stat  clasa I (1955), Artist al Poporului (1964), preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1978-1990), membru de onoare al Academiei Române (1992), Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer (2001), Premiul pentru Excelenţă în Cultura Română (2001).

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, sculptorului Ion Irimescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii şi artelor plastice”.

La 27 febriarie 2003, Academia Română îl sărbătoreşte cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. Este al doilea artist român aflat în viaţă la sărbătorirea Centenarului său, după Cella Delavrancea.