Mania implanturilor mamare

             Au trecut cinci decenii de când a avut loc prima operaţie de implanturi cu silicon. Astăzi, este a doua cea mai populară formă de chirurgie estetică din întreaga lume, după liposucţie, iar preocuparea femeilor faţă de propriii sâni pare departe de a dispărea.

În primăvara anului 1962, Timmie Jean Lindsey, mamă a şase copii, s-a întins pe masa de operaţie a spitalului Jefferson Davis din Houston, Texas. În următoarele două ore, ea a trecut de la cupa B la cupa C, potrivit site-ului bbc.co.uk, care a relatat povestea, în cursul unei intervenţii chirurgicale care a făcut istorie. „Mi s-a părut că erau perfecţi. Se simţeau moi, chiar ca sânii reali“, le-a povestit Lindsay reporterilor în 2012, când avea 80 de ani. „Nu cred că am înţeles rezultatul până ce am ieşit în public, iar bărbaţii de pe stradă au început să mă fluiere“, a povestit ea.

Lindsay nu a avut însă nicio clipă intenţia de a-şi mări sânii. De fapt, ea a mers la spitalul din Houston doar pentru a îndepărta un tatuaj de pe sâni, iar medicii au întrebat-o dacă ar vrea să se ofere voluntară pentru prima operaţie de acest fel. Chirurgii, Frank Gerow şi Thomas Cronin, veniseră cu ideea unui implant nu cu silicon, au venit cu ideea implantului mamar cu silicon, dar primul lor client a fost o căţeluşă pe nume Esmeralda. Operaţia a fost un succes, iar Gerow a declarat la acea dată că implanturile erau la fel de puţin dăunătoare ca apa. La scurt timp după aceea, echipa de medici a început să caute femei pentru a le convinge să încerce implanturile cu silicon.

În 1963, Cronin şi-a prezentat descoperirea la Adunarea Internaţională a Chirurgilor, derulată la Washington. Era perioada în care moda încuraja formele voluptoase, iar femeile din Statele Unite purtau în special sutiene care să le facă sânii să pară mai mari, aşa-zisele falsies.

O altă tentativă a chirurgilor plasticieni de a satisface dorinţele femeilor a fost introducerea implantului cu burete, dar tehnica, deşi funcţională, nu dura: buretele se strângea şi devenea rigid. În schimb, siliconul era materialul momentului. Cu toate acestea, nu în State a fost folosit prima dată, ci în Japonia, unde a fost încercat de către prostituate. Prostituatele japoneze îşi injectau, în anii 1950, silicon direct în sâni, dar injecţia avea efecte adverse serioase, în sensul în care zona respectivă se cangrena.

În cazul primelor implanturi, americanii nu au avut această problemă, dar s-au confruntat cu alte neajunsuri. Una dintre ele era apariţia hematoamelor sau a infecţiilor. Între timp, însă, tehnologia modernă a contribuit şi în această zonă, iar implanturile sunt mult mai sigure la ora actuală, spun medici, deşi femeile care apelează la aceste intervenţii nu sunt ferite în totalitate de riscuri. Timmie Jean Lindsey, prima femeie care a suferit intervenţia de mărire a sânilor, a păstrat în mare parte tăcerea cu privire la operaţie. Unul dintre iubiţii ei nici nu a ştiut, de exemplu. După 50 de ani, ea s-a arătat încântată de rezultat, deşi a subliniat că trecerea timpului nu poate fi oprită. “Ai crede că rămân la fel de fermi, dar nu, sunt la fel ca şi sânii obişnuiţi”, a povestit ea.

adevarul.ro