Poemul de azi: Când ceaţa mă ia de mână

Când ceaţa mă ia de mână

mă rostogolesc în goluri de alb
în timp ce scările
se arcuiesc pe coapsele mele
zidindu-mă în nesfârşite trepte
ce se devorează pantagruelic
până la ultimul pas

sunetele grave ale violoncelului
trezesc focurile mocnite
în care prinţii levantini
îşi croiesc măştile însângerate
ce reciclează
in bolul uriaş al distracţiei
Iubirile aruncate la coş
de gondolierii risipitori

eu
ard
În cercuri
concentrice

        Liliana Hinoveanu