Proză SF – AUTOPSIA

AUTOPSIA   

Victor MARTIN

Cele câteva zeci de spectatori, aflaţi în studioul de televiziune numărul 4, lucrători ieşiţi din tură, rude ale acestora şi ziarişti, priveau, împreună cu milioanele de telespectatori din toată ţara, preparativele făcute de cei de pe peliculă, în vederea autopsierii unei fiinţe venită din spaţiul cosmic.

Asistenta medicală din film aprinsese luminile în sala de disecţie, aşezându-le după indicaţiile operatorului de imagine. Un infirmier desfăcuse fermoarul sacului de muşama şi se căznea să rostogolească trupul.                                                                                                                          Doctorul îi spuse să-l întoarcă invers, cu faţa în sus, iar infirmierul se conformă.

– Aveţi aici cadavrul unui extraterestru, spuse medicul chirurg privind spre camera de luat vederi. Acesta, după cum puteţi vedea, are în el ceva falic, asemănător oamenilor de la munte, din ţara unde a căzut OZN-ul.

Prezentatorul emisiunii, în cadrul căreia se derula pelicula pe care era înregistrată autopsia, traduse în româneşte cele spuse de medic, apoi ceru să fie întrerupt filmul pentru a prezenta publicului şi telespectatorilor din toată ţara invitaţii care vor răspunde la întrebări: un specialist în ozeneologie, un psiholog, un sociolog şi un neurochirurg.

Spectatorii de pe platou aplaudară, deoarece pentru asta erau plătiţi, apoi ozeneologul luă cuvântul. Vorbi despre cercurile concentrice produse de coborîrea unei nave cosmice într-un lan de grîu şi trecu la prezentarea filmului. Acesta era inedit din toate punctele de vedere; arăta disecţia unui extraterestru căzut la noi în ţară şi capturat de americani.

Filmul fusese cumpărat cu bani grei, pe filieră poloneză, şi era o premieră naţională.

Spuse şi neurochirurgul ceva, să se afle în treabă, apoi prezentatorul dădu drumul la film traducând destul de prost, dar onest, ceea ce explica medicul american pe peliculă.

– Vedeţi? traduse comentatorul. Această fiinţă are o formă cilindrică, uşor turtită antero-posterior. Seamănă foarte puţin cu noi; nu are nimic humanoid…

Dădu asistentei cuvântul, iar aceasta deschise un caiet şi citi un mic istoric al prinderii fiinţei, undeva, în nişte munţi, numiţi Munţii Retezatului, într-o ţară din estul Europei, cu locuitori pe care ghizii spirituali ai agenturilor de turism american îi considerau urmaşii atlanţilor. Băştinaşii se găseau grupaţi în unităţi tribale subpământene, cu lămpaşe şi căşti metalice, nu departe de locul căderii farfuriei zburătoare.

Totul a pornit de la interceptarea, pe satelit, a unor convorbiri efectuate cu telefoane portabile, între liderii oamenilor cu bâte şi KGB-işti.

Extratereştrii erau atraşi de un ceas solar, făcut din pietre şi montat în zonă, ca momeală, de strămoşii locuitorilor locului.

După ce fata îşi termină textul, doctorul reluă prezentarea.

– Cilindroidul, arătă el, este alimentat cu ajutorul acestor doi corpi cavernoşi şi unul spongios, longitudinali, aşezaţi pe toată întinderea corpului. Corpii cavernoşi sunt despărţiţi printr-un sept. Muşchii ischio-cavernoşi de la bază ne arată că fiinţa descoperită se deplasează prin zvâcniri repetate, ce asigură saltul. Cavernoşii au înveliş propriu, un sistem de trabecule şi unul de areole, iar corpul spongios se termină, în partea superioară, cu un gland, probabil organul gândirii, ceea ce noi numim, în mod convenţional, cap. E posibil ca aceste vieţuitoare extraterestre să-şi ducă existenţa în două perioade distincte: o perioadă de repaus şi un activă, dată de un ţesut erectil puternic.

Ceru cîteva pense şi schimbă tampoanele îmbibate într-un lichid maroniu-verzui, apoi practică o incizie transversală.

Când liniştea şi imaginile văzute ridicară tensiunea psihică a spectatorilor şi telespectatorilor până la paroxism, filmul se întrerupse brusc cufundând studioul într-un întuneric punctat, ici şi colo, de becurile de control.

Pe ecranele televizoarelor şi pe monitorul din incinta televiziunii apăru plăcuţa cu „defecţiune tehnică”, apoi se aprinseră luminile.

Prezentatorul întrebă ce se întâmplă şi transmise că nu era nici o minciună; era, într-adevăr, defecţiune tehnică.

Transmisiunea din studiou fusese reluată, cu scuzele de rigoare şi cu promisiunea că filmul va continua peste câteva minute.

Cum cele câteva minute se făcură mult mai multe, spectatorilor şi telespectatorilor li se spuse că pot să pună întrebări invitaţilor emisiunii. Pe ecrane apăruseră două numere, iar cele două telefoane în direct sunară amândouă odată. Prezentatorul întrerupse un telefon şi făcu legătura cu cel de-al doilea.

O bătrână din Ploieşti era de părere că orice fiinţă înzestrată cu raţiune este apărată prin constituţie, atâta timp cât până şi porcii şi cîinii au ajuns să joace în filme. Ea întreba cum de îşi permit americanii să vâneze extratereştri în altă ţară.

Sociologul îi răspunse că vieţuitoarea era deja moartă când a fost găsită şi, probabil, a fost preluată cu acordul Guvernului.

Un spectator, care se recomanda ca fiind redactor al unei reviste prezidenţiale, întrebă unde s-ar ajunge dacă ciudaţii ăştia s-ar înmulţi pe teritoriul patriei noastre, ar căpăta cetăţenia română, ar cere autonomie teritorială şi s-ar găsi vreunul dintre ei să îşi afirme dorinţa de a candida la funcţia supremă în stat, iar psihologul îi răspunse că se aflau la o emisiune ştiinţifică şi tot ce spune el, ziaristul, miroase a diversiune.

Sociologul fu de acord că, desigur, e o diversiune, care vrea să abată atenţia de la problemele adevărate ale ţării, aşa cum a fost diversiunea cu lichidităţile.

– Criza de lichidităţi, ca fenomen hidro-energetic fără precedent, a fost pusă pe seama celor de pe alte planete, spuse el. Totul s-a dovedit a fi fals; s-a constatat că, odată răpiţi de extratereştri, foarte mulţi locuitori ai Terrei au devenit oameni. Rezultă că aceşti cilindri sânt mult mai umani decît noi şi, probabil, nu fac altceva pe aici decît să caute un om adevărat.

– E inexact! strigă ziaristul, dând exemplul parlamentarului răpit de OZN. Odată întors acasă, omul politic s-a urcat la tribună şi a declarat tot ce are de cîştigat de pe urma funcţiei pe care o deţine, deşi nu i-a cerut nimeni acest lucru…

– S-a umanizat.

– Nu s-a umanizat. S-a abrutizat.

Moderatorul îşi intră în rol, întrerupând dialogul ce tindea să se încingă şi dădu cuvîntul psihologului. Acesta susţinu faptul că fiinţele sunt, într-adevăr, superioare omului şi nu crede că ar fi în stare să se bage în politica noastră. Susţinu ideea integrării lor europene şi, dacă nu era posibil, măcar să fie integraţi în societatea noastră, cunoscut fiind faptul că românul este ospitalier din fire şi, dacă îi întinzi o mînă de ajutor, el ţi-o sărută.

– Trebuie găsită o formă de democraţie pentru toţi, încheie el patetic.

– Totuşi, insistă redactorul, mai mulţi oameni au fost răpiţi de extratereştri şi, când s-au întors, în loc să se apuce de religie sau premoniţii, s-au aşezat la coadă la scaune prezidenţiale, spunând că seminţe pot mânca şi ca stâlpi ai puterii, nu numai ca simpli cetăţeni…

– Poate au venit să îi învăţăm să surâdă cu gura pînă la urechi sau să ne introducă şi ei monedă unică proprie în Europa, se auzi o voce din sală.

– Nu au cum să râdă cu gura pînă la urechi deoarece nu au gură, urechi, ochi şi nas, răspunse iritat ozeneologul.

– E posibil ca fanta aceea antero-posterioară din creştetul capului, numită gland de medicul american, să fie gura, îşi dădu cu părerea neurochirurgul.

Un spectator întrebă care este probabilitatea existenţei vieţii raţionale pe alte planete, iar specialistul ozeneolog spuse că aceasta ar putea exista în o sută de milioane de sisteme solare, dar trebuie ameliorată întâi, aici, la noi.

Prezentatorul anunţă că s-a remediat defecţiunea şi făcu semn să se stingă reflectoarele.

Medicul american apăru din nou, în prim plan, apoi imaginea se mută asupra subiectului disecat.

– Vedeţi, aici avem învelişul cutanat, ce se continuă prin aceste aripi imense, ca la liliac, traduse moderatorul. Aripioarele de la baza corpului, probabil neoperaţionale, se detaşează foarte uşor de corp. Nu-mi dau seama dacă avem de-a face cu un costum, acestea reprezentând accesorii vestimentare, sau este chiar pielea vieţuitoarei. E posibil ca dartosul de sub înveliş, cu fibre musculare netede, ce se întind şi în interiorul aripilor, să fie adevărata piele a exemplarului; cred că acesta poate comprima, pe toată lungimea, corpii erectili, participând la faza activă şi la mers. Are un sistem vascular şi nervos foarte bine reprezentat, ca la om. Pe spate, are chiar o venă dorsală puternică, artere, de o parte şi de alta, şi nervi. Momentul decesului l-a prins pe extrataterestru în faza activă, în plină mişcare.

Doctorul continuă astfel încă o jumătate de oră, intrând în detalii tehnice, specifice meseriei, prea puţin interesante pentru telespectator. Din timp în timp, îşi oprea explicaţiile pentru a cere o pensă, pentru a mai face o incizie sau pentru a mai detaşa un ţesut.

Asistenta îi zâmbea profesional, gândindu-se aiurea, iar el surâdea larg şi cretin, crezând că ea se gândeşte la el.

Operatorul apropiase imaginea, mărind şi mai mult efectul asupra privitorului.

La sfârşit, medicul mai făcu o serie de consideraţii asupra subiectului cercetat şi, luat cu vorba, îşi permise chiar să dea sfaturi locuitorilor ţării unde preferau să coboare aceşti extratereştri. Ţinînd cont că era căsătorit cu o unguroaică, medicul american ne cunoştea şi ne iubea ţara şi poporul.

Spuse că fiinţa cilindriodă este venită dintr-un fel de spaţiu Schengen 2, complet străin specificului şi tradiţiilor noastre. Dovada o constituia faptul că nu semăna deloc cu noi şi argumentă că mediul în care trăieşte un locuitor e în strânsă legătură cu modul cum arată acesta.

Recomandă poporului român să nu facă aşa cum au făcut ruşii, care au deschis, într-un cadru festiv gogolian, mai multe staţii OZN, pentru extratereştrii lor, lăsând liberă invazia produselor de slabă calitate. Spuse că nu e bine nici să ne considerăm ţara pământ sfînt, deoarece, se ştie, pământul sfânt a fost, de fapt, un deşert, pe care locuitorilor de pe alte planete le e cam frică să calce.

Prezentatorul emisiunii traducea fără odihnă, căutând să nu omită nici un cuvânt.

După ce filmul se derulă în întregime, fură aprinse reflectoarele şi intrară în cadru cei patru specialişti invitaţi, asistaţi de public.

Specialistul în OZN-uri începu prin a spune că astfel de fiinţă n-a mai văzut, că e o mare deosebire între extratereştrii ruşilor şi cei ai americanilor, dar ai noştri sunt şi mai şi, că au un specific local aparte şi e păcat că televiziunile României nu au avut întâietatea.

O spectatoare întrebă ce crede, au de-a face cu un mascul sau cu o femelă?

– Nu-mi dau seama, răspunse ozeneoistul, dar, după aerul semeţ pe care îl emană cadavrul, trebuie să fie un mascul.

Deoarece era mai în temă, chirurgul luă cuvântul spunând că nu ne putem da seama cum se înmulţesc aceşti extratereştri, dar, în mod sigur, nu provin din ou, celulă primordială, oul fiind aici, la noi, în piaţă, cel mai scump din lume şi, probabil, la ei pe planetă, total inexistent.

Râseră cu toţii, ca de o glumă buna, şi aplaudară, iar o femeie întrebă ce cred ei, dacă noi suntem cu 200 de ani în urmă, cei care ne vizitează sunt americanii sau urmaşii noştri din viitor?

Neurochirurgul spuse că e posibil orice, iar ozeneoistul spuse că e posibil să fie semenii noştri; dacă noi sîntem cu 200 de ani în urmă, atunci toţi ceilalţi se află undeva, în viitorul nostru şi prezentul lor, iar extratereştrii, la fel.

– Cercetătorul islandez Eugen Sandik, care a întâlnit forme asemănătoare cu aceasta, susţine că ele s-ar trage din om, spuse ozeneologul. El e adeptul teoriei potrivit căreia vieţuitoarele acestea nu vin de pe altă planetă, ci din interiorul omenirii. Au o tehnologie foarte avansată.

– Avansată, dar complet străină nouă, spuse psihologul dezvoltând teoria conform căreia tot ce e deosebit de modul de gândire al unui om este superior.

Moderatorul emisiunii spuse că suntem abia la început, dar foarte fericiţi că am descoperit asta.

– Noi suntem totdeauna la început, spuse ozeneoistul. Participă fiecare, după posibilităţi, la memoria astrală. E mult mai profitabil decât să vrei să intri într-o istorie care şi aşa se rescrie tot timpul. Devansîndu-ne, o serie de OZN-uri au intrat direct în sediul NATO provocând victime.

– O bătrână din Gârboviţa ne spune că extratereştrii vin la noi cu cererea de a le da pământ şi apă, cum a găsit ea într-o scriere literară, iar noi le dăm o pâine mai bună şi mai dreaptă, ce se găseşte într-o altă lucrare literară, necitită încă de ei, în timp ce ea are o pensie de urmaş ca vai de mamă de om, citi prezentatorul de pe o foaie. Ea ne întreabă dacă vizitatorii din alte lumi ar fi interesaţi de agroturism.

Sociologul răspunse că orice nouă fiinţă, ce apare la noi, dispare la ei şi singura soluţie de ieşire din criză este transferul de tehnologie OZN.

– În plus, nu ştim dacă le-ar plăcea mămăliga noastră, spuse ozeneologul. Întâlnirea cu extratereştrii poate stârni la poporul român pofte de neînţeles.

Psihologul fu de acord şi el că trăim un paradox; ne plângem de scăderea natalităţii şi se fuge în străinătate pe rupte; în acelaşi timp, nu avem cu ce să-i hrănim nici pe cei rămaşi în viaţă şi în ţară. Era de părere că, deoarece se anunţă destul de nesigur, doar printr-o regresie temporală, introdusă de extratereştri, prezentul ne poate face să ocolim viitorul.

Un cetăţean, care suna de undeva, din îndepărtata Harghită, spuse că o femeie de la el din oraş a fost, timp de o lună, cobai la fiinţele dintr-un OZN. De când s-a deşteptat, este tot timpul cercetată în stare de ebrietate şi întreabă ce să facă.

Presupunând că întrebarea se referea la femeia răpită, ozeneologul spuse că nu cunoaşte cazul, dar se va interesa şi îi va trimite răspunsul în scris.

Cetăţeanul spuse că n-a înţeles întrebarea şi, deşi era destul de jenant s-o spună, femeia folosită drept cobai era chiar el, harghiteanul.

Considerând că problema era de domeniul lui, întoarseră cu toţii privirile spre psiholog. Blocat, acesta ridică din umeri, iar moderatorul întrerupse legătura.

– Un telespectator din Josenii de Sus ne întreabă din ce animal credeţi că se trage această fiinţă disecată în film, citi prezentatorul consultându-şi fişele, iar o femeie din Lehliu-Gară ne spune că emisiunea asta e diversiune electorală şi ne transmite să fim ai dracu’ de liberali cu cine ne-a pus în fruntea bucatelor lor, cu extratereştri noştri cu tot, azi şi mîine, şi voturile lor murdare.

Neurochirurgul spuse că nu are habar despre extratereştri fondului funciar, invocaţi de femeia din Lehliu, şi preferă să răspundă numai la întrebarea cetăţeanului din Joseni. Chiar şi numai pentru faptul că fiinţa avea o simetrie bilaterală, nefiind sferică sau cubică, şi tot merita să ajungi la concluzia că se trage din om, indiferent dacă a plecat într-un alt mediu şi a evoluat sau trăieşte într-o lume paralelă.

– Ce rău ne pot face aceste forme de viaţă? întrebă o doamnă din studiou.

Ozenologul spuse că acestea pot aduce teleportarea, ca mijloc de eludare a taxei de trecerea frontierei, pot introduce metode noi de ghicit trecutul, au o mare clarviziune asupra fenomenelor încâlcite, lucru deloc convenabil pentru guvernanţi. De la ele, românii pot învăţa cum să înceapă să gândească ceea ce pot exprima în cuvinte, cum să folosească propria bioenergie, cum să achiziţioneze recolta de grâu de la ţărani, cum pot deveni telepaţi fără să se afle şi multe altele. Alt lucru negativ este că fiinţele astea ne sunt superioare şi, datorită lor, s-a descoperit incredibila memorie a apei din corpul uman şi susţinătorii ei într-ale spionajului.

Explică modul în care se poate ajunge la informaţie şi trase un semnal de alarmă ca toţi cetăţenii să se trezească din somnul în care s-au găsit o jumătate de secol, să gândească mai mult, pentru că orice discontinuitate temporală în gândire e o poartă de intrare pentru vieţuitoare superioare din spaţiu.

În plus, deoarece nu au aşteptat să se voteze o lege care să le permită să coboare pe Pământ, fiecare popor îşi va avea extratereştri lui şi e posibil să izbucnească întâi un război interetnic între oaspeţii nepoftiţi.

Sociologul spuse că nu trebuie exclusă nici natura vegetală a fiinţei supusă disecţiei. Nu trebuia uitat cazul OZN-ului sinucigaş, explodat în 1975, în Pădurea Baciului, lângă Cluj.

Fu susţinut şi de neurochirurg, care era de părere că decalotarea vizionată nu este specifică entităţilor cu gândire superioară, iar prezentatorul le atrase atenţia că timpul afectat emisiunii se apropie de final, dând curs unei ultime intervenţii telefonice.

Un ţăran din Zariştea sunase să le spună că, la ei în sat, au un omuleţ filiform, de pe altă planetă, care a venit printre ei, de bună voie, şi a înfiinţat un partid al extratereştrilor, unde s-au înscris cu toţii.

Apucă să le spună ceva doar despre o platformă-program, despre cum li s-a revelat lor faptul că pot trăi în orice moment al vieţii folosind biocâmpul şi tehnicile de lucru fără unelte agricole, cum au avut loc vindecări miraculoase cu ajutorul credinţei în medicină şi cum vrea partidul lor să fundamenteze o societate care comercializează şi instalează sisteme de alarmă organizată, deoarece prezentatorul făcuse semn unei domnişoare să bruieze convorbirea.

În felul ăsta, telespectatorii nu mai putură să afle despre inginerul agronom, ca apariţie de pe altă lume, despre proprietatea locuitorilor Munţilor Vrancei de a da ora exactă oricărui antemergător, despre gimnastica mentală pentru obezi, despre rolul exploatatorilor lumii de mâine în împărţirea tractoarelor, despre introducerea cărămizii unghiulare, despre capturarea intelectualilor la frontierele cunoaşterii, despre metafizica umplerii de nevoi şi multe alte alea.

Timpul se scursese implacabil şi moderatorul era obligat să încheie. În cele cinci minute rămase, invitaţii puteau să mai spună câteva fraze şi să-şi ia la revedere.

Specialistul în ozeneoistică spuse ceva despre lumea viitorului şi discriminarea pozitivă, psihologul vorbi despre tulburările psihice ale omului normal, iar prezentatorul îşi luă rămas bun din partea întregii echipe tehnice.

Deoarece neurochirurgul era de acord cu ei şi nu voia să spună nimic, reflectoarele se stinseră şi apăru genericul sfârşitului emisiunii, cu numele tuturor realizatorilor.