Traficul urban

Publicat de Cosmin Meca, 14 octombrie 2017, 08:00 / actualizat: 29 ianuarie 2021, 21:31

Nu vă spun nimic nou atunci când afirm că s-au înmulţit peste măsură maşinile. Pe vremea copilăriei mele stăteam ore-ntregi cu prietenii la vânătoare de maşini roşii. Adică cine vedea primul o maşină roşie primea de la ceilalţi câte un timbru cu peşti sau o mărgică fosforescentă. Nici vorbă de maşini roşii – rar trecea, pe carosabilul cu piatră cubică, câte o rablă cu cărămidă sau câte o căzătură de autobuz cu trei călători plictisiţi.

Au trecut ani de-atunci, străzile s-au asfaltat, românul a evoluat şi are în dotare trei telefoane mobile şi două autoturisme. De stat stă în gazdă, cu chirie, dar are sub fereastră cel puţin o maşină pe care a dat cam echivalentul unui apartament cu două camere în buricul urbei.

Nebunia rutieră începe dis-de-dimineaţă. Ăla micu’ e dus la I – IV cu limuzina mamei care parchează, cu gingăşia specific feminină, chiar în faţa băncii de la clasa a III-a B. Opreşte cam într-o dungă, coboară, ia ghiozdanul, ia odrasla şi dispare. După 15’, timp în care îi explică învăţătoarei ultima metodă de slăbire rapidă, reapare îmbufnată neînţelegând de ce şoferii din maşinile din spatele ei se agită atâta din vorbe, gesturi şi claxoane.

Este o dimineaţă obişnuită. Oamenii se duc la serviciu, copiii la şcoală, patronii după marfă, gospodinele la piaţă.

La un moment dat, totul pare în limite normale. Se circulă! Greu, cu grijă şi bară lângă bară. Mai ca melcul, dar se circulă. Până când, dintr-odată, toată lumea stă. Din nou, claxoane, vorbe de duh, nervi, întrebări, mirări. Ce s-o mai fi întâmplat? Mai nimic! A ieşit în trafic utilajul minune al secolulul XXI de la Compania de Apă sau de la Salubritate – tractoraşul. Şi remorcuţa aferentă. După norii pe care-i lasă în urma lui, e mai mult ca sigur că tractoraşul funcţionează cu o combinaţie din care nu lipsesc insecticidul, păcura şi bitumul. Tractoristul are program de 8 ore – nu se grăbeşte! Ba, mai mult, opreşte să-şi ia un covrigel şi să stea de vorbă cu un vecin. Nu s-au mai văzut de-aseară. Şi chiar dacă s-ar grăbi – nu poate. Are o căruţă-n faţă. Iar de căruţaş nu te poţi lega că dă cu biciul. Nici nu-l poţi amenda că n-are de unde. Nu-i poţi lua nici căruţa că n-ai unde s-o pui. Nu-i poţi lua nici caii că n-ai ce să le dai de mâncare. Căruţaşului poţi să-i iei caii de la bicicletă.