Connect with us

Evenimente

(Video) Personalitatea zilei: Marin Sorescu!

Scriind cu mâna dreaptă si pictând cu mâna stângă, poetul se dovedeste un artist plenar.

Published

on

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.

Marin Sorescu a urmat scoala primară în comuna natală, Bulzesti. A inceput cursurile liceale la Colegiul “Fraţii Buzeşti” din Craiova, fiind transferat apoi la Şcoala Medie Militară din Predeal, pe care a absolvit-o în 1954. In 1960 a încheiat cursurile Facultății de Filologie din Iaşi. Stabilindu-se în Bucureşti, a avut o ascensiune rapidă în lumea literară.


Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. Până la moartea sa, în 1996, mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei române contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul intitulat „La lilieci”. Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Alte piese importante, jucate atat pe scene din tara, cat si din strainatate, sunt “Exista nervi”, “Raceala”, “Varul Shakespeare” și “A treia țeapă“.
În perioada in care Emil Boroghina s-a aflat la conducerea Teatrului National din Craiova, s-au pus in scena cateva dintre creatiile dramaturgice ale lui Marin Sorescu. De altfel, un viitor proiect al maestrului Boroghina se leaga chiar de numele marelui scriitor.marin-sorescu1

Marin Sorescu este una dintre personalitățile emblematice ale Olteniei și ale României. Eu îl respect foarte mult pe poetul Marin Sorescu, dar mă simt mult mai legat de dramaturgul Marin Sorescu, una dintre dorințele mele ca director al Festivalului Internațional Shakespeare este să realizăm o nouă montare cu piesa Vărul Shakespeare care nu a fost la înălțimea pe care ne-am dorit-o noi în 1990 și dorim să realizăm această capodoperă a lui Marin Sorescu pentru o viitoare ediție a festivalului. Întrucât există o traducere a piesei în limba engleză o prezentăm și la celelalte festivaluri, în număr de 12, care compun rețeaua europeană a Festivalurilor Shakespeare și chiar să-l purtăm în mai multe capitale europene, fiind după părerea noastră unul dintre atuurile pentru calitatea de capitală culturală europeană pe care sperăm cu toții s-o câștige orașul nostru.

Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două dintre romanele sale cele mai reprezentative.

Cu totul aparte, creatia plastică a lui Marin Sorescu este o modalitate de exersare a fortei sale creatoare. Desenul, uneori stilizat până la câteva linii, este o probă a căutărilor permanente care nu ii dau pace, iar pasiunea pentru artele plastice se materializează în peste 400 de lucrări de grafică, desen si pictură.

Scriind cu mâna dreaptă si pictând cu mâna stângă, poetul se dovedeste un artist plenar, capacitatea exceptională ,,de a surprinde fantasticul lucrurilor umile si latura imensă a temelor comune” – asa cum observase, de la început, G. Călinescu – manifestându-se în orice creează, prin cuvânt, linie sau culoare.
Critici de talie internaţională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi contemporani ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatură.
Operele lui au fost traduse în peste 20 de țări, totalizând aproximativ 60 de cărți apărute în străinătate. A fost Ministrul Culturii între 25 noiembrie 1993 și 5 mai 1995. A murit la București în data de 8 decembrie 1996.

 

Sursa: eualegromania.ro