24 august 79. Ziua în care a erupt Vezuviul

Pe 24 august 79, liniștea din golful Napoli a fost întreruptă de erupția violentă a Muntelui Vezuviu. În 48 de ore, cât a durat erupția, mii de oameni au murit și câteva orașe au fost distruse, două dintre ele îngropate complet sub cenușă: Pompeii și Herculaneum. Astăzi, un dezastru precum cel din vremea lui împăratului roman Titus poate avea loc oricând, căci Vezuviul rămâne un vulcan activ.

Pompeii și Herculaneum erau cele mai prospere orașe aflate în imediata apropiere a muntelui Vezuviu. 20.000 de oameni locuiau la Pompeii, iar orașul avea o economie înfloritoare, susținută de negustori, producători locali și agricultori. Nimeni nu bănuia însă că terenurile pe care le cultivau își datorau fertilitatea erupțiilor precedente ale muntelui. La Herculaneum, în schimb, un oraș cu 5000 de locuitori, se adunau pe timpul verii romanii înstăriți, care dețineau aici villae opulente.

Erupția din anul 79 a fost precedată de un cutremur puternic, care a avut loc în februarie 62, și de un altul mai mic, din anul 64. Potrivit lui Pliniu cel Tânăr, romanii nu erau alarmați de cutremurele din zonă, ele având loc în mod frecvent. De aceea, când, începând cu ziua de 20 august 79, în apropierea Vezuviului a început o serie de cutremure de magnitudine redusă, localnicii nu au intrat în panică. Muntele era încă liniștit.

În ziua de 24 august, în jurul prânzului, Muntele Vezuviu a explodat, propulsând în atmosferă un nor de cenușă. În următoarele 12 ore, tone de cenușă și material vulcanic au căzut asupra orașului Pompeii. Cei mai mulți dintre locuitori s-au refugiat din calea dezastrului, dar vreo 2000 de persoane au rămas în urmă, ascunși în pivnițe sau structuri de piatră, unde sperau să fie în siguranță. Direcția vântului a protejat Herculaneum de faza inițială a erupției, dar în cele din urmă orașul a fost acoperit de un nor toxic de cenușă, urmat de un val ucigător de flux piroclastic. Locuitorii rămași în Pompeii au supraviețuit primei zile a erupției, dar au murit în ziua de 25 august, când un nor de gaze toxice a împânzit orașul, sufocându-i pe cei rămași.

Cele mai multe informații cu privire la erupție provin de la consulul Pliniu cel Tânăr, martor la dezastrul cauzat de Vezuviu. În două scrisori adresate istoricului Tacitus, Pliniu cel Tânăr, care avea 17 ani la momentul respectiv, povestește evenimentele la care a fost martor în august 79. Unchiul său, Pliniu cel Bătrân, pe atunci comandantul flotei romane din Golful Napoli, a murit după ce a mers în orășelul Stabiae, aflat în preajma muntelui, pentru a investiga erupția.

Orașele Pompeii și Herculaneum au fost îngropate sub câțiva metri de cenușă și material vulcanic. Odată cu trecerea timpului, au fost uitate, fiind redescoperite abia în secolul al XVIII-lea, când la Heruculaneum, în urma unor săpături, a fost scoasă la lumină o statuie de marmură. Au urmat apoi câteva excavații pentru căutarea unor obiecte de artă valoroase, dar proiectul a fost abandonat. Apoi, în 1748, un fermier a descoperit urme ale vechiului Pompeii pe terenul viei sale. De atunci, excavațiile continuă aproape fără întrerupere până în zilele noastre.

În prezent, Muntele Vezuviu este singurul vulcan activ de pe continentul european. A erupt ultima oară în 1944, însă ultima erupție majoră a avut loc în 1631. Specialiștii se așteaptă ca în viitorul relativ apropiat muntele să erupă din nou. De data aceasta însă, circa 700.000 de oameni sunt în pericol.