Poveştile clipei: „Marea îşi numără-n gând singurătăţile”

Marea îşi numără-n gând singurătăţile şi-şi curăţă palmele de fiordurile abrupte ale iluziilor recuperate. Apoi zâmbeşte scurt şi albastru şi face din coada valului la auzul şoaptelor costelive ce ţin de urât nălucilor verii în serile prelungite de fiorii hibernării.  Şi ascultă şi ea ecourile gândurilor exilate în cochiliile pe care le strânge la piept iarna izgonită din paradisul tăcut al unui nord mereu alintat de stele impare şi tulburat de aurore boreale. Iar pescăruşul dă de veste că zborul pe umbre de vifor poate da în sfârşit sens reîntoarcerilor efemere şi poate reaşterne poezia pe umerii reveriilor cu parfum de vină. Aşa că hai să ne ştergem din ochi vălurile gri ale amăgirii, să spargem crusta melancoliilor de gheaţă şi să privim îndelung către orizonturile pictate de adierea duioasă a speranţelor recâştigate şi de murmurul senin al credinţelor nesurghiunite!

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin