Un nou studiu dezvăluie că muzica poate ajuta persoanele cu demență

Pacienții care suferă de demență își pierd adesea capacitatea de a comunica verbal cu cei dragi pe măsură ce afecțiunea avansează, însă un studiu recent realizat de Northwestern Medicine și Institutul pentru Terapie prin Arte (ITA) demonstrează cum poate fi depășit acest decalaj cu ajutorul unei intervenții muzicale inedite.

În cadrul intervenției, care a fost dezvoltată la ITA și denumită „Musical Bridges to Memory”, un ansamblu live interpretează muzică din tinerețea pacientului, cum ar fi melodii din musicalurile „Oklahoma” sau „The Sound of Music”. Potrivit autorilor studiului, acest lucru creează o legătură emoțională între pacient și îngrijitorii săi, permițându-le să participe împreună la activități muzicale precum cântatul, dansul și cântatul la instrumente simple.

În plus, programul a îmbunătățit implicarea socială a pacienților și a redus simptomele neuropsihiatrice, inclusiv agitația, anxietatea și depresia, atât la pacienți, cât și la îngrijitori.

În prezent, se estimează că boala Alzheimer afectează peste 6 milioane de persoane numai în Statele Unite.

Autorul principal al lucrării, Dr. Borna Bonakdarpour, susține că studiul este unic, deoarece a vizat atât pacienții cu demență, cât și îngrijitorii care îi sprijină. Majoritatea cercetărilor anterioare privind terapia prin muzică pentru pacienții cu demență s-au axat doar pe pacienți.

Amintirile muzicale rămân adesea în creier chiar și atunci când limbajul și alte amintiri dispar în cazul demenței, a spus Bonakdarpour. Acest lucru se datorează faptului că regiunile creierului care sunt implicate în memoria și procesarea muzicală (de exemplu, cerebelul) nu sunt la fel de afectate de Alzheimer sau de demență decât mult mai târziu în evoluția bolii. Astfel, pacienții își pot păstra abilitatea de a dansa și de a cânta mult timp după ce capacitatea lor de a vorbi s-a diminuat.

În cadrul studiului, persoanele cu demență și partenerii lor de îngrijire au fost înregistrați pe video conversând și interacționând timp de 10 minute înainte și 10 minute după intervenție. Înainte de a asculta muzica, fiecare pereche de pacienți/îngrijitori a fost instruită cu privire la modul în care să interacționeze mai eficient în timpul muzicii.

În timpul intervenției muzicale de 45 de minute, un ansamblu de muzicieni de cameră și o cântăreață au interpretat melodii care au atras pacienții din tinerețea lor. Pacienții și îngrijitorii lor au primit instrumente simple, cum ar fi tamburine și shakere, pentru a acompania muzica. Muzicoterapeuți special pregătiți au interacționat cu pacienții în timpul spectacolelor, determinându-i să bată în tobe, să cânte și să danseze.

După muzică a urmat o conversație de grup. Pacienții erau mai implicați social, după cum reiese din mai mult contact vizual, mai puțină distragere a atenției, mai puțină agitație și o stare de spirit ridicată. În comparație, grupul de control, care nu a beneficiat de intervenție și a fost expus la îngrijirea și programele zilnice obișnuite, nu a prezentat astfel de schimbări în același interval de timp.

Înainte de intervenție, unele persoane nu comunicau prea mult cu partenerii lor. Cu toate acestea, în timpul intervenției, au început să se joace, să cânte și să danseze împreună, ceea ce a reprezentat o schimbare semnificativă pentru familie. Aceste schimbări s-au generalizat și la comportamentul lor în afara ședințelor.

„Pe măsură ce programul a progresat, îngrijitorii au invitat mai mulți membri ai familiei”, a declarat Jeffrey Wolfe, un muzicoterapeut neurologic-fellow la ITA și lider al programului Musical Bridges to Memory. „A devenit o experiență normalizatoare pentru întreaga familie. Toți puteau relaționa cu persoana iubită, în ciuda gradului de demență.”

Următoarea etapă a cercetării constă în a efectua studiul pe un grup mai mare de pacienți.

Sursă text: scitechdaily.com