Poveştile clipei: „Vise de humă îmi mângâie palmele”

Contemplând visele de humă care-i mângâie palmele cu viteza gândului ascuns, sufletul începe să desluşească ochii ce se vor bucura de culorile vii ale universurilor deturnate. Iar nuanţele până mai ieri refuzate se vor lăsa înduplecate înainte ca mândrul cocoş de Hurez să cânte a doua oară. Şi în sfârşit formele flămânde de sens îşi vor etala îndrăzneţ strălucirile în care se tot ascund eternităţile demult uitate. 

Text: Davian Vlad

Foto: Dan Păsărin