„Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând…”

În primele veacuri, Învierea se sărbătorea în cadrul aşa-numitului Triduum pascal, care cuprindea Vinerea Patimilor, numită şi Paştele Crucii, Sâmbăta Mare şi Duminica Învierii. La mijlocul secolului al IV-lea, Sfântul Efrem Sirul a compus imnuri pentru Paşti, destinate uzului liturgic. Toată Săptămâna Luminată se oficiau slujbe speciale şi, în afara lecturilor din Evanghelie privitoare la Învierea Domnului, se cântau ,,imne şi antifoane adecvate zilei şi locului”, deci existau în cult alcătuiri imnografice pentru această mare sărbătoare.

Slujbele Săptămânii Patimilor şi ale zilelor Sfintei Învieri încep să se contureze în forma aproximativă pe care o păstrăm până astăzi între secolele al IX-lea şi al XI-lea, după tradiţia studită, iar finalizarea lor va coborî până în secolul al XIV-lea, odată cu uniformizarea tipicului bizantin. Definitivarea formei acestor slujbe este atribuită de către liturgiştii moderni tradiţiei monastice.

Troparul Praznicului Sfintei Învieri sintetizează în chip minunat întreaga teologie a bucuriei prilejuite de mântuirea lumii: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le” este de fapt o mărturisire a învierii, o exclamaţie de bucurie şi de încredere în lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Învierea Lui este „începătură a învierii celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20). Astfel, troparul Sfintelor Paşti leagă taina Învierii lui Hristos de taina învierii de obşte.

La Înviere, Hristos coboară în adâncul fiinţei noastre şi ne smulge din întuneric. Acest mesaj deschide Canonul Paştilor: „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă”.

Şederea lui Hristos în mormânt are semnificaţia zdrobirii iadului şi a omorârii morţii.

Duminica Paştilor este ziua pregustării din Împărăţia Cerurilor, ale cărei porţi sunt deschise prin Învierea din morţi a Mântuitorului. Ziua Învierii vesteşte ziua veacului viitor, aceasta fiind numită „ziua cea purtătoare de lumină”, căci atunci toţi cei ce au umblat în lumina lui Hristos, vor fi făcuţi părtaşi pentru veşnicie luminii Împărăţiei cereşti.

Sursa: lumina.ro