Sâmbăta Mare – punctul central al Sărbătorilor Pascale: Tradiții și obiceiuri cu profunde înțelesuri spirituale

În Sâmbăta Mare, creștinii din întreaga lume marchează momentul esențial al Săptămânii Patimilor, când suferința se transformă în bucurie, iar moartea este învinsă de viață. Această zi este privită ca un punct central al sărbătorilor Pascale, fiind momentul trecerii de la moarte la viață, de la păcat la mântuire.

Tradițiile și obiceiurile specifice acestei zile sunt respectate cu sfințenie. În noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioșii participă la slujba Învierii, primind Lumina Sfântă, care simbolizează biruința vieții asupra morții.

Oamenii se îmbracă în haine noi, de culoare albă, simbol al purității și curățeniei sufletului, înlocuind hainele de doliu purtate în Vinerea Mare. De asemenea, este o tradiție ca în această zi să se consume numai mâncare uscată.

În unele regiuni, tinerii aprind focuri în cimitire, alungând spiritele rele și pregătindu-se pentru Înviere. În alte zone, precum Gorj, oamenii pun iarbă și ramuri verzi de tei, plop sau stejar la uși și pe praguri, care rămân acolo în toate cele trei zile ale Paștelui, aducând prosperitate și binecuvântare în casă.

Superstițiile spun că numărul cozonacilor pregătiți în Sâmbăta Mare trebuie să fie par, altfel pot apărea necazuri în anul următor, evidențiind legătura profundă dintre obiceiuri și credința populară.

Astfel, Sâmbăta Mare rămâne o zi de adâncă semnificație spirituală și tradițională pentru comunitatea creștină, marcând momentul esențial al Învierii lui Hristos și biruința luminii asupra întunericului.

Sursă text:  doxologia.ro

Sursă foto: Elien Smid de la Pixabay