Cruella – episodul 26

Conform unei frumoase tradiţii a primăverii, în sud zăpada are un sfert de metru, motiv pentru care aseară am ieşit –eu şi cu Prinţul Caspian – să ne hârjonim cu vecinii.

Vecina cu care vroiam eu să mă hârjonesc n-a ieşit. Bine că n-a ieşit, pentru că iubita mea Cruella stătea la geam, în tricou, şi cu căciula de blană în cap şi striga din când în când: „Vezi că ăla cu fes roşu îl lovi pe fiu-tău c-un bulgăre !” şi alte ălea ce se mai strigă atunci când te baţi cu bulgări de zăpadă, ceea ce, după cum am constatat, e doar un preludiu, în cazul copiilor, la bătaia cu bulgări de pământ şi, în cele din urmă, cu pumnii – care durează mai puţin şi e mai eficientă.

Pe la nouă am intrat în casă şi am constatat că nu mai aveam ceasul, telefonul mobil şi portofelul.

Într-un sfert de oră lucrurile s-au rezolvat: un vecin mi-a adus cureaua de la ceas şi mi-a reproşat că e veche şi mică. Altul mi-a adus telefonul mobil fără cartelă şi fără acumulator. Al treilea mi-a adus un fes şi-o bujie, că a auzit că am pierdut ceva şi al patrulea a venit cu portofelul fără bani şi fără carduri. Peste  o oră s-a întors şi cu cardurile şi mi-a zis:„Ia-le înapoi nene, că sunt uscate !”

Replica asta din urmă i-a pus capac Cruellei care, de nevoie, s-a apucat de curăţenia de Paşte. La zece şi jumătate seara. A terminat-o la unsprezece fără douăzeci.