5 lucruri pe care nu le stiati despre Evul Mediu

Evul Mediu este una dintre cele mai fascinante epoci din istorie. Despre această perioadă s-au răspândit de-a lungul timpului numeroase mituri și preconcepții, astfel încât astăzi nici nu mai știm ce este adevăr sau legendă. Mai jos, cinci lucruri pe care (probabil) nu le știați despre Evul Mediu:

1) Lumea nu se împărțea doar între cavaleri, șerbi și cler 

Deși societatea medievală a fost deseori descrisă ca fiind împărțită între cele trei ordine – cei care se roagă, cei care se luptă și cei care muncesc, această imagine nu mai corespunde realității sociale medeivale după anul 1100.

Populația Europei a crescut semnificativ în secolele XII-XIII odată cu dezvoltarea unor zone urbane. Parisul, spre exemplu, și-a mărit populația de 10 ori. În aceste orașe, oamenii aveau tot soiul de meserii: erau negustori, vânzători, tâmplari, măcelari, arhitecți, pictori etc. Iar în provincii, nu toată lumea intra în categoria șerbilor (țărani legați de glie). În multe țări occidentale, țăranii erau oameni liberi și aveau propriul lor pământ.

2) Oamenii votau

E drept, nu toți, dar exista și dreptul la vot. Nu pentru un guvern național, reprezentativ – nici nu exista această noțiune în acele vremuri, ci pentru politicile locale. Spre exemplu, în Franța, începând cu secolele XII-XIII, multe orașe și sate erau administrate la nivel local și se alegeau anual consuli și consilieri, votați de bărbații din regiune.

O formă mai complexă de alegeri și de guvernare era folosită în orașele-stat din Nordul Italiei, unde existau funcții administrative pentru care se organizau alegeri.

3) Biserica nu se ocupa cu vânătoarea de vrăjitoare

Fenomenul vânătorilor de vrăjitoare și frica de vrăjitoare răspândită pe scară largă în societate caracterizează mai degrabă epoca modernă timpurie (secolele XVI-XVII), nu Evul Mediu. Au existat, e drept, procese împotriva vrăjitoriei și în Evul Mediu, dar acestea s-au înmulțit în teritoriile germane începând cu secolul XV. Ele erau însă judecate de autoritățile civile, nu de cele ecleziastice.

4) Evul Mediu a avut propria Renaștere 

Perioada Renașterii desparte perioada Evului Mediu de epoca modernă, marcând o schimbare semnificativă în modul de a gândi al oamenilor. Însă o mișcare culturală asemănătoare s-a dezvoltat și în secolul XII, când inetlectualii medievali au redescoperit învățăturile clasice și retorica, grație traducerilor venite dinspre filozofii arabi. O consecință a acestei mișcări a fost o nouă modalitate de interpretare a lumii, care l-a făcut pe Roger Bacon (unul dintre marii gânditori medievali) să reflecteze asupra modurilor în care omul poate observa și experimenta lumea din jurul său pentru putea învăța mai multe despre ea.

5) Oamenii călătoreau și făceau negoț pe distanțe foarte mari 

Cei mai mulți dintre oamenii medievali călătoreau foarte rar, și-atunci când o făceau nu se îndepărtau prea mult de locurile lor de origine. Însă cei care mergeau, de exemplu, în pelerinaje, călătoreau mii, chiar zeci de mii de kilometri, iar cei implicați în comerț puteau ajunge în locuri foarte îndepărtate.

Încă de la începuturile Evului mediu, tot soiul de bunuri erau aduse din zone îndepărtate: mătase din China, condimente din Asia – aduse în Europa prin Orientul Mijlociu; sau ambră și blănuri din zona Balticii. Și, să nu uităm, secolul XIII este secolul călătoriilor lui Marco Polo, care a făcut cunoscută europenilor cultura din îndepărtata Asie.